Locuiesc singura de cativa ani si niciodata nu m-am gandit ca va trebui sa imi fac griji ca ceva nu functioneaza cum trebuie. Totul a fost perfect pana in momentul in care compania la care lucram a decis sa isi reduca din personal, pe fondul crizei financiare care lovise puternic si Romania.
Abia atunci m-am lovit de situatia delicata de a gasi repede un alt loc de munca pentru a putea supravietui, la propriu. Locuind singura, la sute de kilometri distanta de parintii mei, nu am crezut de cuviinta sa-i ingrijorez si pe ei de situatia mea. La urma urmei, parintii sunt parinti si isi vor face griji oricum, insa nu aveam de gand sa ii ingrijorez mai mult. M-ar fi ajutat, fara indoiala, insa erau deja batrani, si daca nu puteam eu sa-i ajut pe ei, atunci nu avea sens sa le cer ajutorul. Asa ca au urmat cateva saptamani de restante la facturi, frigider gol si economie la orice se putea. Prietenii mei m-au imprumutat cu bani pentru a o putea scoate la capat, chiar daca nu stiam excat cand ii voi putea restitui.
Pana la un moment dat cand am dat peste un anunt in ziar care mi-a schimbat viata complet. Angajau modele de videochat si promiteau salarii de peste 1500 de euro, care la vremea aceea erau mult peste ce imi imaginam eu ca as putea castiga vreodata. Stiind parerea oamenilor despre videochat, am meditat catvea zile pana cand am decis ca nu m-ar fi interesat parerea oamenilor, ci mai degraba ma interesa bunastarea mea. Asadar am mers la Lola High Class, dupa ce am sunat la 0753 114 479, si am stabilit un interviu.
Desi la inceput m-am simti putin inconfortabil, personalul de acolo a fost destul de amabil sa ma ajute sa ma destind. Am inceput sa lucrez acolo imediat, si intr-o luna de zile am reusit sa ajung la zi cu platile, iar deja din a doua luna am reusit sa platesc si datoriile pe la prieteni pe care le facusem in perioada in care nu lucrasem.
Evident ca din a treia luna am putut sa le trimit alor mei cate ceva, pentru a-i ajuta si pe ei, in cazul in care ar fi avut nevoie. Acum sunt deja de trei ani in acest studio si incet incet am invatat mersul lucrurilor si am urcat putin in ierarhia studioului. In cateva luni voi putea sa fiu chiar si manager, daca ma descurc bine, iar salariul meu va mai creste putin.
Nu imi este rusine sa spun ca un job neobisnuit m-a scos din falimentul personal in care ma aflam si mai mult decat atat am reusit sa pun bani deoparte si pentru a masina noua. Am viata la care am visat de mult si acum ma gandesc la pasul urmator. Mai mult decat atat, unul dintre tehnicienii de serviciu a devenit intre timp logodnicul meu, cu care urmeaza sa ma casatoresc ofarte curand. Este important ca imi intelege jobul si ca ma sprijina in totalitate. Ce altceva mi-as mai putea dori de la viata?